Importanta ecografiei in timpul sarcinii

      Ecografiile au devenit parte a obstetricii la sfarsitul anilor 1950, iar in prezent consitutie o unealta deosebit de importanta in stabilirea diagnosticelor pe timpul sarcinii. Ecografiile ajuta la vizualizarea fetusului, la identificarea posibilelor afectiuni ale acestuia si la stabilirea sexului copilului. Sa vedem cum a evoluat tehnologia intr-atat incat a facut posibila diagnosticarea si tratarea eficienta a problemelor de sanatate ale copilului inainte ca acesta sa se fi nascut.
      Toate cercetarile arata faptul ca ecografiile sunt complet inofensive pentru copil. Cum functioneaza?

      Un transductor scaneaza abdomenul mamei si transmite imagini cu copilul in timp real. Unde sonice de inalta frecventa sunt folosite in acest proces. Ele sunt eliberate de transductor atunci cand acesta intra in contact cu abdomenul mamei. Plimbandu-l incet pe suprafata abdomenului, doctorul poate vedea o mare parte din uter. Undele sonice scaneaza fetusul si sunt apoi reflectate, ca un ecou, inspre transductor.
      Informatia obtinuta astfel este folosita in redarea imaginii pe ecranul monitorului. Sexul copilului poate fi determinat dupa cca 16 saptamani, in functie si de calitatea aparaturii si de abilitatea celui care il foloseste. Imaginile de pe monitor ajuta la distingerea batailor inimii, a eventualelor malformatii, precum si la masurarea aproape exacta a dimensiunilor copilului. Ecografiile inlesnesc diagnosticarea anomaliilor structurale fetale daca sunt facute pana la 20 saptamani.
      In general, ecografiile se fac cu vezica plina si in primele saptamani de sarcina pentru a detecta anomalii de dezvoltare si pentru a stabili sexul copilului. Ecografia este o procedura comoda, sigura si nedureroasa. Singurul disconfort poate fi produs de vezica plina. Gelul folosit in timpul procedurii pentru facilitarea infiltrarii undelor sonice nu pateaza, iar undele sonice nu pot fi simtite de mama sau de fat.
      Ecografiile 3D sau 4D sunt la fel de sigure ca cele traditionale; diferenta consta in faptul ca imaginea finala este compusa din sectiuni ale unor imagini bidimensionale. In cazul ecografiei 3D cateva imagini bidimensionale sunt combinate de catre computer pentru a reda o singura imagine tridimensionala. Sunt foarte eficiente in descoperirea tumorilor in primele stadii de dezvoltare, a excrescentelor pe colon sau rect, a nodulilor de la nivelul sanilor, in inregistrarea evolutiei fetusului si vizualizarea circulatiei sangelui la extremitati. Ecografiile 3D si 4D presupun imagini mult mai detaliate, din diferite unghiuri, ajutand astfel la descoperirea multor boli sau malformatii.
      In ultimii ani, tehnologia aparaturii cu care se efectueaza ecografiile a evoluat exponential. Aceasta tehnologie relativ noua permite doctorilor descoperirea si diagnosticarea bolilor cat timp copilul este inca in uter. Cheia succesului in tratarea anomaliilor si a malformatiilor este diagnosticarea in timp util.