Parintii se pot astepta la aceasta intrebare dificila in jurul varstei de 3 ani. Intrebarea izvoraste dintr-o curiozitate naturala. Parintii trebuie sa tina cont de faptul ca nivelul de intelegere al unui copil de 3 ani este destul de simplist. Copilul este mult prea mic pentru a intelege notiunea de sexualitate. Copilul va fi multumit daca mama ii va spune ca bebelusul creste intr-un loc special din corpul ei numit uter sau pantece, de unde iese dupa 9 luni. Urmatoarea intrebare probabil ca va fi: "Cum a intrat bebelusul acolo ?". Singura modalitate prin care copiii pot sa inteleaga ca bebelusul a intrat acolo este prin "mancare". Astfel, un raspuns simplu prin care mama ii explica copilului ca bebelusul creste dintr-o samanta implantata in uter, ar trebui sa fie sufucient.
      Daca copiii vor sa afle rolul tatalui in acest proces, mama ar trebui sa-i spuna ca acesta i-a implantat samanta. Cat despre modul prin care bebelusul iese din pantecele mamei, parintii le pot spune copiilor ca de indata ce bebelusul este suficient de mare va iesi printr-o deschizatura speciala numita vagin. Ar putea fi o idee buna sa se specifice faptul ca acest orificiu este diferit de cele care servesc mictiunii sau defecatiei.
      Educatia sexuala se dobandeste gradual. Un copil de 3 ani ar putea fi multumit cu aceste explicatii mentionate mai sus. Totusi, pe la varsta de 5 ani ar putea deveni interesat de cum samanta este implantata in pantecele mamei. Din nou, parintii trebuie sa aiba explicatii simple. Totusi, copilul are numai 5 ani. Explicati-i ca samanta provine din penisul tatalui si este depozitata in uter, unde bebelusul va creste in urmatoarele 9 luni.
      Unii copii nu intreaba niciodata despre acest proces. Parintii unor astfel de copii ii considera pur si simplu inocenti. Dar, cel mai probabil, parintii i-au facut pe acesti copii, nu neaparat intentionat, sa creada ca acest subiect este tabu si ca nu este deschis discutiei. Astfel de parintii ar trebui sa fie atenti la intrebari indirecte, aluzii si glume care indica curiozitatea copilului fata de acest subiect, dar si temerea de a pune intrebari. De exemplu, un baietel poate glumi pe seama mamei lui insarcinate spunandu-i ca este grasa sau o fetita o poate intreba pe mama ei cum a facut pui cateaua lor. Parintii ar trebui sa realizeze ca copiii lor au mod diferit de a pune astfel de intrebari si sa profite de aceste ocazii pentru a le explica cate ceva despre reproducerea umana.
      Unii parinti prefera explicatiile fictive cazurilor concrete atunci cand discuta despre sex cu copiii lor. Un eufemism des folosit este ca o barza sau un inger aduc bebelusii. Astfel de povesti pot fi demontate, avand in vedere ca un copil poate vedea cum in pantecul mamei sale creste un bebelus. Copilul simte imediat ca parintii sunt evazivi si va afla oricum adevarul mai devreme sau mai tarziu. Parintii risca sa ii piarda increderea deoarece el nu mai este sigur cand parintii sai aleg sa il minta sau sa ii spuna jumatati de adevar. In plus, intrebarea legata de cum se fac copiii dobandeste o semnificatie considerabila, intarita de nervozitatea abordarii subiectului de catre parinti. Va avea impresia ca subiectul este unul jenant. Un alt dezavantaj ar putea fi faptul ca, pe viitor, copilul va ezita sa dicute cu parintii sai probleme care il preocupa, nefiind sigur de cum ar putea reactiona acestia.

      Parintii care au trecut de aceasta etapa rasufla usurati crezand ca si-au facut datoria. Dar acest subiect revine negresit atunci cand copiii ajung la pubertate. Acesta este stadiul in care sanii fetelor incep sa se dezvolte, soldurile lor incep sa se largeasca si incep sa mentrueze. La baieti se remarca aparitia pilozitatii corporale, ingrosarea vocii, cresterea penisului si a testiculelor si aparitia polutiilor nocturne. Dintr-o data, fii si fiicele devin foarte dificili. Sunt in permanenta sensibili si iritabili, le place sa contrazica mereu si sa faca pe rebelii.
      Majoritatea adolescentilor devin foarte constienti de felul in care arata si de schimbarile corporale. Parintii trebuie sa-si ajute copiii sa se adapteze maturizarii lor sexuale si modificarilor lor corporale. Acesta este stadiul in care copiii trebuie sa fie informati despre sexualitate, actul sexual si implicatiile acestuia. Unii adolescenti pot, direct sau indirect, sa ridice ei insisi acest subiect. Uneori insa parintii trebuie sa ia initiativa. Daca unui parinte ii este greu sa vorbeasca despre acest subiect cu copilul sau, ar trebui sa-i spuna acestuia ce simte. Acest lucru ar putea simplifica lucrurile atat pentru parinti, cat si pentru copii.

      Marcheaza inceperea pubertatii la fete. Uneori, fetele incep sa menstrueze inainte de a fi informate despre ce inseamna acest proces. Oricine isi poate imagina ce simte o fetita cand descopera ca sangereaza, fara sa stie ce poate sa insemne acest lucru. De aceea este esential ca mamele sa discute despre acest proces natural cu fiicele lor, la momentul oportun. Tonul adoptat de mama in timpul discutiei va determina atitudinea fetei fata de proces. Unele mame il descriu ca pe un blestem; altele sunt jenate de subiect si folosesc termeni inlocuitori pentru menstruatie; altele pun accentul pe faptul ca aceasta este o perioada delicata din viata unei femei. Adevarul este ca menstratia este un proces natural care nu impiedica femeia sa-si urmeze cursul normal al vietii.
      Unele femei au crampe, sunt balonate, iar sanii lor devin sensibili, insa aceste simptome devin rareori atat de grave incat sa impiedice mersul normal al lucrurilor. Cand o fata este pe cale sa devina femeie nu ar trebui sa fie speriata, jenata sau potrivnica. Mamele ar trebui sa le dea impresia fiicelor lor ca acesta este o faza de trecere catre feminitate, o parte din procesul de crestere si ceva spre care ar trebui sa tanjeasca.

      Cand ajung la pubertate, baietii incep sa experimenteze erectii si polutii nocturne. Este important ca ei sa realizeze ca acesta este un lucru absolut normal, de care nu trebuie sa se rusineze. Polutiile nocturne sunt rezultatul ejacularii spermei in timpul somnului, deseori provocate de vise de natura sexuala. Baietii pot avea, de asemenea, dorinte puternice de masturbare. Toate aceste sunt perfect naturale. Parintii trebuie sa aiba grija sa nu le dea impresia copiilor lor ca masturbarea sau visele erotice sunt "murdare" sau nenaturale. Cu cat parintii sunt mai realisti in aceasta privinta, cu atat copiii lor vor avea o atitudine sanatoasa fata de aceste procese.

      Este important sa-i faci pe copii sa inteleaga si implicatiile emotionale ale sexului. La scoala, prelegerile despre sex sunt de cele mai multe ori de natura medicala si impersonale. Trateaza in mod deosebit partea fizica a sexului. Adolescentii trebuie sa inteleaga ca decizia de a deveni activi sexual nu este una oarecare. Prima experienta sexuala are o semnificatie personala puternica si ar trebui sa se intample cand persoana este pregatita din toate punctele de vedere. Parintii ar trebui sa le explice copiilor lor ca se vor simti atrasi de mai multe persoane de-a lungul vietii. In unele cazuri poate fi vorba de simple atractii fizice, iar altele se pot continua cu relatii de lunga durata.
      Adolescentii trebuie sa stie ca ei sunt stapanii corpurilor lor si ca pot face ceea ce doresc cu ele, insa numai in urma unor serioase analize de judecata. Ei nu ar trebui sa aiba un act sexual numai pentru ca sunt presati de o alta persoana sau numai pentru a multumi o alta persoana. Exista o parere gresita conform careia parintii cred ca aducerea in discutie a subiectului despre sex ar putea avea ca efect incurajarea adolescentilor de a deveni activi sexual. Dimpotriva, parintii care discuta deschis si natural cu copiii lor despre sex, nu fac decat sa-i pregateasca pe acestia cu informatii de baza ce ii pot ajuta in luarea deciziei de a deveni activi sexual la momentul potrivit si cu responsabilitate. Multi copii trec prin viata cu idei preconcepute despre sex numai din cauza faptului ca parintilor lor le-a fost rusine sa abordeze acest subiect de fata cu ei. Acestor copii nu le ramane decat sa adune informatii "din mers" de la prieteni, din carti sau media. Concluziile pe care le trag singuri nu sunt intotdeauna cele corecte.